ricoșet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RICOȘÉT s. n. v. ricoșeu.ricoșet (Dicționar de neologisme, 1986)RICOȘÉT s.n. Schimbare a traiectoriei unui proiectil când se lovește de un obstacol; (
p. ext.) proiectil care a suferit o astfel de schimbare de traiectorie. ♦ (
Concr.) Obstacol care face să ricoșeze proiectilele. ♦ (
Fig.) Efect invers, indirect. [Pl.
-te, -uri, var.
ricoșeu s.n. / < fr.
ricochet].
ricoșet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RICOȘÉT s. n. v.
ricoșeu.