ricoșeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RICOȘÉU, ricoșeuri, s. n. Faptul de
a ricoșa. ♦ Înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când întâlnește pământul sau alt obstacol sub un unghi mic, până la 20°;
p. gener. schimbare de direcţie a unui lucru când se ciocneşte de un obstacol. ◊
Tragere prin ricoșeu = tragere în care se folosesc efectele proiectilelor care au ricoşat. [
Var. ricoșét s. n.] – Din
fr. ricochet.ricoșeu (Dicționar de neologisme, 1986)RICOȘÉU s.n. v.
ricoșet.
ricoșeu (Marele dicționar de neologisme, 2000)RICOȘÉU s. n. faptul de a ricoșa; schimbare a traiectoriei unui proiectil (glonț) când se lovește de un obstacol; proiectil care a suferit o astfel de deviere. ◊ (fig.) efect invers, indirect. (< fr.
ricochet)
ricoșeu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RICOȘÉU (RICOȘÉT) (‹
fr.)
s. n. Faptul de a ricoșa. ♦ (
MILIT.) Înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când lovește pământul sau alt obstacol sub un unghi până la 20º; proiectil care a suferit o astfel de schimbare. Invenția acestui tip de lovitură îi aparține inginerului francez Sébastien Le Prestre de Vauban. ♦
Fig. Efect invers, indirect.
ricoșeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ricoșéu s. n.,
art. ricoșéul; pl. ricoșéuriricoșeu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RICOȘÉU, ricoșeuri, s. n. Faptul de a ricoșa. ♦ Înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când întâlnește pământul sau alt obstacol sub un unghi mic până la 20°;
p. gener. schimbare de direcție a unui lucru când se ciocnește de un obstacol. ♦
Fig. Efect invers, indirect. ◊
Tragere prin ricoșeu = tragere în care se folosesc efectele exploziei proiectilelor care avi ricoșat. [
Var.:
ricoșét s. n.] — Din
fr. ricochet.