ricoșà - explicat in DEX

ricoșa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RICOȘÁ, pers. 3 ricoșează, vb. I. Intranz. (Despre un proiectil, p. gener. despre orice corp mobil, aruncat sau izbit cu putere) A sări înapoi sau a-și schimba direcția traiectoriei inițiale, în urma ciocnirii de un obstacol. – Din fr. ricocher.

ricoșa (Dicționar de neologisme, 1986)
RICOȘÁ vb. I. intr. (Despre un corp mobil, un proiectil) A-și schimba direcția traiectoriei în urma ciocnirii de un obstacol. [< fr. ricocher].

ricoșa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RICOȘÁ vb. intr. (despre un proiectil) a-și schimba direcția traiectoriei în urma ciocnirii de un obstacol. (< fr. ricocher)

ricoșa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ricoșá (a ~) vb., ind. prez. 3 ricoșeáză; conj. prez. 3 să ricoșéze; ger. ricoșấnd

ricoșa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RICOȘÁ, pers. 3 ricoșează, vb. I. Intranz. (Despre un proiectil; p. gener. despre orice corp mobil, aruncat sau izbit cu putere) A sări înapoi sau a-și schimba direcția traiectoriei inițiale în urma ciocnirii de un obstacol. — Din fr. ricocher.

ricoșà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ricoșà v. a sări înapoi, vorbind de proiectile când ating pământul sau dau de un obstacol (= fr. ricocher).