ricină - explicat in DEX

ricină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RICÍNĂ, ricine, s. f. 1. Toxină vegetală care se găsește în semințele de ricin și care are proprietatea de a aglutina globulele sângelui. 2. (Pop.) Ulei de ricin. – Ricin + suf. -ă.

ricină (Dicționar de neologisme, 1986)
RICÍNĂ s.f. Toxină vegetală extrasă din semințele de ricin, care are proprietatea de a aglutina globulele sângelui. [< it. ricina, cf. fr. ricin].

ricină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RICÍNĂ s. f. toxină vegetală din semințele de ricin, care aglutinează globulele sângelui. (< it. ricina)

ricină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ricínă (toxină vegetală) s. f., g.-d. art. ricínei; pl. ricíne

ricină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RICÍNĂ, ricine, s. f. 1. Toxină vegetală care se găsește în semințele de ricin și care are proprietatea de a aglutina globulele sângelui. 2. (Pop.) Ulei de ricin. — Din ricin.