ricercar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RICERCÁR s. n. Compoziție muzicală polifonică, anterioară fugii, alcătuită din mai multe secțiuni (fiecare având tema sa proprie), care se cântă fără întrerupere, capriciu, fantezie. – Din
it. ricercare.ricercar (Dicționar de neologisme, 1986)RICERCÁR s.n. v.
ricercare.
ricercar (Marele dicționar de neologisme, 2000)RICERCÁR s. n. (muz.) compoziție instrumentală polifonică cu formă liberă în stil de contrapunct, care se cântă fără întrerupere; capriciu, fantezie. (< it.
ricercare)
ricercar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ricercár s. n.ricercar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RICERCÁR s. n. Compoziție muzicală polifonică, anterioară fugii, alcătuită din mai multe secțiuni (fiecare având tema sa proprie), care se cântă fără întrerupere; capriciu, fantezie. — Din
it. ricercare.