ricanare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RICANÁRE, ricanări, s. f. (
Livr.) Faptul de
a ricana; rânjet. –
V. ricana.ricanare (Dicționar de neologisme, 1986)RICANÁRE s.f. (
Liv.) Faptul de a ricana; rânjet. [<
ricana].
ricanare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RICANÁRE, ricanări, s. f. (
Livr.) Faptul de
a ricana; rânjet. —
V. ricana.