ricșă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÍCȘĂ, ricșe, s. f. Trăsurică cu două roți, trasă de un om, folosită în unele țări din Orient. – Din
engl. ricksha, germ. Rikscha.ricșă (Dicționar de neologisme, 1986)RÍCȘĂ s.f. (
Rar) Trăsurică cu două roți trasă de un om, folosită în unele țări din Orient. [< engl.
ricksha, germ.
Rikscha].
ricșă (Marele dicționar de neologisme, 2000)RÍCȘĂ s. f. trăsurică cu două roți, trasă de un om, în unele țări din Orient. (< engl.
ricksha, germ.
Riksha)
ricșă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rícșă (trăsurică)
s. f.,
art. rícșa, g.-d. art. rícșei; pl. rícșericșă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÍCȘĂ, ricșe, s. f. Trăsurică cu două roți, trasă de un om, folosită în unele țări din Orient. — Din
engl. ricksha, germ. Riksha.