riboză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIBÓZĂ s. f. (
Biol.) Monozaharidă cu cinci atomi de carbon, caracteristică acizilor ribonucleici, component esențial al tuturor celulelor vii. – Din
fr. ribose.riboză (Dicționar de neologisme, 1986)RIBÓZĂ s.f. Monozaharidă care se găsește în molecula acizilor ribonucleici. [< fr.
ribose].
riboză (Marele dicționar de neologisme, 2000)RIBÓZĂ s. f. monozaharidă din molecula acizilor ribonucleici, component esențial al celulelor vii. (< fr.
ribose)
riboză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)RIBÓZĂ (‹
fr. {i})
s. f. Monozaharid cu cinci atomi de carbon (C
5H
10O
5), prezent în structura ARN-ului și a două coenzime. Derivatul său
deoxiroboză (C
5H
10O
4), intră în alcătuirea ADN-ului.
riboză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ribóză s. f.,
g.-d. art. ribózeiriboză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIBÓZĂ s. f. (
Biol.) Monozaharidă cu cinci atomi de carbon, caracteristică acizilor ribonucleici, component esențial al tuturor celulelor vii. — Din
fr. ribose.