reșută (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REȘÚTĂ, reșute, s. f. (
Med.) Reapariție a simptomelor unei boli în timpul convalescenței; recidivă, recădere. – Din
fr. rechute.reșută (Dicționar de neologisme, 1986)REȘÚTĂ s.f. (
Med.) Recidivă, reapariție a simptomelor unei boli în timpul convalescenței. [<
rechute].
reșută (Marele dicționar de neologisme, 2000)REȘÚTĂ s. f. 1. reapariție a simptomelor unei boli infecțioase în timpul convalescenței; recidivă (2). 2. (fig.) recădere (în aceeași greșeală). (< fr.
rechute)
reșută (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REȘÚTĂ, reșute, s. f. (
Med.) Reapariție a simptomelor unei boli în curs de vindecare; recădere. — Din
fr. rechute.