rezumativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZUMATÍV, -Ă, rezumativi, -e, adj. În formă de rezumat; succint. – Din
rezuma.rezumativ (Dicționar de neologisme, 1986)REZUMATÍV, -Ă adj. În rezumat; scurt, succint. [<
rezumat +
-iv].
rezumativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)REZUMATÍV, -Ă adj. (și adv.) care rezumă; pe scurt, succint, concis. (< rezuma + -/t/iv)
rezumativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rezumatív adj. m.,
pl. rezumatívi; f. rezumatívă, pl. rezumatíverezumativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REZUMATÍV, -Ă, rezumativi, -e, adj. În formă de rezumat; succint. — Din
rezuma.