rezumător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZUMĂTÓR, -OÁRE, rezumători, -oare, adj. (Rar; și substantivat) Care rezumă (
1), care prezintă un rezumat. –
Rezuma +
suf. -ător.rezumător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rezumătór (rar)
adj. m.,
pl. rezumătóri; f. sg. și
pl. rezumătoárerezumător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REZUMĂTÓR, -OÁRE, rezumători, -oare,
adj. (Rar; și substantivat) Care rezumă (
1), care prezintă un rezumat. —
Rezuma +
suf. -
ător.