rezultativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZULTATÍV, -Ă, rezultativi, -e, adj. Care rezultă. – Din
fr. résultatif.rezultativ (Dicționar de neologisme, 1986)REZULTATÍV, -Ă adj. (
Rar) Care rezultă, care dă sau care aduce un rezultat. [Cf. fr.
résultatif].
rezultativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)REZULTATÍV, -Ă adj. care dă, aduce un (bun) rezultat. (< fr.
résultatif)
rezultativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REZULTATÍV, -Ă, rezultativi, -e, adj. Care rezultă. — Din
fr. résultatif.