rezultat - explicat in DEX

rezultat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REZULTÁT, rezultate, s. n. Ceea ce rezultă dintr-o acțiune, dintr-un fapt, dintr-un calcul; consecință, urmare, efect. ♦ Loc. adv. Fără rezultat = fără efect, inutil. ◊ Expr. A da rezultat (sau rezultate) = a produce efectul dorit, a da roade. ♦ Ceea ce se obține printr-un șir de operații aritmetice. – Din fr. résultat, germ. Resultat.

rezultat
REZULTÁT, -Ă, rezultați, -te, adj. Care a apărut ca o consecință logică, ca o urmare; care a reieșit, a izvorât – Din rezulta [folosit în corpul DEX, v. de ex.: HIPERBOLOÍD, hiperboloizi, s. m. Suprafață rezultată...].

rezultat (Dicționar de neologisme, 1986)
REZULTÁT s.n. Efectul unei acțiuni sau al unei cauze; urmare; consecință. ♦ Numărul obținut după efectuarea unei operații aritmetice. [Pl. -te, -turi. / < fr. résultat].

rezultat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REZULTÁT s. n. efect al unei acțiuni, al unei cauze; urmare, consecință. ◊ număr obținut după efectuarea unei operații aritmetice. (< fr. résultat, germ. Resultat)

rezultat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rezultát n., pl. e (fr. résultat, d. mlat. resultatum). Ceĭa ce rezultă, lucru cu care te alegĭ. Efect: rezultatu revoluțiunilor e de multe orĭ slăbirea patriiĭ.

rezultat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rezultát s. n., pl. rezultáte

rezultat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rezultat n. ceeace rezultă.

rezultat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REZULTÁT, rezultate, s. n. Ceea ce rezultă dintr-o acțiune, dintr-un fapt, dintr-un calcul; consecință, urmare, efect. ◊ Loc. adv. Fără rezultat = fără efect, inutil. ◊ Expr. A da rezultat (sau rezultate) = a produce efectul dorit, a da roade. ♦ Ceea ce se obține printr-un șir de operații aritmetice. — Din fr. résultat, germ. Resultat.