rezultant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZULTÁNT, -Ă, rezultanți, -te, adj. Care rezultă. ♦ Referitor la o rezultantă. – Din
fr. résultant.rezultant (Dicționar de neologisme, 1986)REZULTÁNT, -Ă adj. Care rezultă, care reiese. ♦ Referitor la o rezultantă. [< fr.
résultant].
rezultant (Marele dicționar de neologisme, 2000)REZULTÁNT, -Ă adj. 1. care rezultă. 2. referitor la o rezultantă (II, 2). (< fr.
résultant)
rezultant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*rezultánt adj. m.,
pl. rezultánți; f. rezultántă, pl. rezultánterezultant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REZULTÁNT, -Ă, rezultanți, -te, adj. Care rezultă. ♦ Referitor la o rezultantă. — Din
fr. résultant.