rezorcină - explicat in DEX

rezorcină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REZORCÍNĂ s. f. Substanță organică solidă, cristalizată, incoloră, solubilă în apă și alcool, cu slabă acțiune reducătoare, folosită ca revelator fotografic, ca materie primă în industria chimică și farmaceutică. – Din fr. résorcine.

rezorcină (Dicționar de neologisme, 1986)
REZORCÍNĂ s.f. Substanță derivată din benzen, întrebuințată ca revelator fotografic, în industria materiilor colorante și ca antiseptic. [Var. resorcină s.f. / < fr. résorcine].

rezorcină (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REZORCÍNĂ s. f. substanță organică, cristalizată, din benzen, folosită ca revelator fotografic în industria coloranților, a medicamentelor etc. (< fr. résorcine)

rezorcină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rezorcínă s. f., g.-d. art. rezorcínei

rezorcină (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
REZORCÍNĂ (RESORCÍNĂ) (‹ fr., engl.) s. f. Substanță organică (difenol) solidă, cristalizată, cu punct de topire 114ºC, solubilă în apă alcool, cu acțiune slab reducătoare. Se întrebuințează ca materie primă în industria coloranților, a medicamentelor etc.

rezorcină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REZORCÍNĂ s. f. Substanță organică solidă, cristalizată, incoloră, solubilă în apă și alcool, cu slabă acțiune reducătoare, folosită ca revelator fotografic, ca materie primă în industria chimică și farmaceutică. [Scris și: resorcínă] — Din fr. résorcine.