rezonator - explicat in DEX

rezonator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REZONATÓR, rezonatoare, s. n. Aparat sau sistem fizic capabil să intre în rezonanță (2) când se găsește într-un câmp de forțe periodice, datorită unui izvor de oscilații. – Din fr. résonateur.

rezonator (Dicționar de neologisme, 1986)
REZONATÓR s.n. 1. Aparat care servește la analiza sunetului și care poate întări sunetele. ♦ Dispozitiv care indică existența fenomenului de rezonanță. 2. Cavitate în care se formează sunetele rostite de om. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. résonateur].

rezonator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REZONATÓR, -OÁRE I. adj. 1. care face să sune. ♦ organ ~ = organ în formă de pungă, sub coardele vocale superioare la maimuțele antropide și la animale rumegătoare, care amplifică sunetele emise de acestea. 2. (fig.) care oferă o imagine amplificată a realității. II. s. n. 1. sistem fizic, corp etc. capabil să amplifice oscilații prin rezonanță. ◊ dispozitiv care indică existența fenomenului de rezonanță. 2. parte a cavității bucale sau nazale care participă la emiterea sunetelor. (< fr. résonateur)

rezonator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
REZONATÓR, rezonatori, s. m. Aparat sau sistem fizic care poate oscila când se găsește într-un câmp de forțe periodice, datorită unui izvor de oscilații. ◊ Rezonator acustic = aparat care intră în oscilație numai când este lovit de unde sonore de o anumită frecvență și care este folosit pentru analizarea sunetelor compuse. Rezonator electric = circuit în care apare un curent electric atunci când se găsește într-un câmp electromagnetic alternativ. – După fr. résonateur.

rezonator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rezonatór, V. resonator.

rezonator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rezonatór s. n., pl. rezonatoáre

rezonator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REZONATÓR, rezonatoare, s. n. Aparat sau sistem fizic capabil să amplifice oscilații mecanice, sonore, electromagnetice etc. prin rezonanță (2). — Din fr. résonateur.