rezonant - explicat in DEX

rezonant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REZONÁNT, -Ă, rezonanți, -te, adj. (Despre corpuri sau sisteme fizice) Capabil să intre în rezonanță. – Din fr. résonnant.

rezonant (Dicționar de neologisme, 1986)
REZONÁNT, -Ă adj. Care se află în stare de rezonanță. ♦ Care răsună, răsunător. V. sonor. [< fr. résonnant].

rezonant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REZONÁNT, -Ă adj. 1. (fiz.) susceptibil de a intra în rezonanță. 2. răsunător, sonor. (< fr. résonnant)

rezonant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rezonánt adj. m., pl. rezonánți; f. rezonántă, pl. rezonánte

rezonant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REZONÁNT, -Ă, rezonanți, -te, adj. (Despre corpuri sau sisteme fizice) Capabil să intre în rezonanță. — Din fr. résonnant.