rezonabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZONÁBIL, -Ă, rezonabili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o judecată sau o comportare rațională; cu judecată; cumpănit, cuminte. ♦ (Despre acțiuni, fapte etc.) Care se menține în limitele normale, obișnuite; care nu are nimic ieșit din comun; fără exagerări; cumpătat.
2. (Despre prețuri) Care este corespunzător cu valoarea lucrului (de) cumpărat; potrivit, acceptabil:
p. ext. accesibil.
Prețuri rezonabile. – Din
fr. raisonnable.rezonabil (Dicționar de neologisme, 1986)REZONÁBIL, -Ă adj. 1. Care are o judecată, o comportare rațională; cuminte, cu judecată.
2. (
Despre acțiuni, fapte) Fără exagerări, cumpătat. ♦ (
Despre prețuri) Potrivit, accesibil. [Cf. fr.
raisonnable].
rezonabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)REZONÁBIL, -Ă adj. 1. care are o judecată, o comportare rațională; cu judecată. 2. (despre acțiuni, fapte) fără exagerări, cumpătat. ◊ (despre prețuri) acceptabil. (< fr.
raisonnable)
rezonabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*rezonábil, -ă adj. (fr.
raisonnable. V.
raționabil).
Barb. Raționabil.
rezonabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rezonábil adj. m.,
pl. rezonábili; f. rezonábilă, pl. rezonábilerezonabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rezonabil a. raționabil.
rezonabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REZONÁBIL, -Ă, rezonabili, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care are o judecată sau o comportare rațională; cu judecată; cumpănit, cuminte. ♦ (Despre acțiuni, fapte etc.) Care se menține în limitele normale, obișnuite; care nu are nimic ieșit din comun; fără exagerări; cumpătat.
2. (Despre prețuri) Care este corespunzător cu valoarea lucrului (de) cumpărat; potrivit, acceptabil;
p. ext. accesibil.
Prețuri rezonabile. —- Din
fr. raisonnable.