rezona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZONÁ, rezonez, vb. I.
Intranz. (
Înv.) A judeca, a gândi. – Din
fr. raisonner, germ. raisonnieren.rezona (Dicționar de neologisme, 1986)REZONÁ1 vb. I. intr. (
Franțuzism) A raționa. [< fr.
raisonner].
rezona (Dicționar de neologisme, 1986)REZONÁ2 vb. I. intr. (
Rar) A se afla în rezonanță. [< fr.
résonner].
rezona (Marele dicționar de neologisme, 2000)REZONÁ vb. intr. a se afla în rezonanță. (< fr.
résonner)
rezona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rezoná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
rezoneáză