rezida (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZIDÁ, pers. 3
rezídă, vb. I.
Intranz. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. – Din
fr. résider, lat. residere.rezida (Dicționar de neologisme, 1986)REZIDÁ vb. I. intr. A se afla, a exista; a consta. [P.i. 3
rezídă. / < fr.
résider, cf. lat.
residere].
rezida (Marele dicționar de neologisme, 2000)REZIDÁ vb. intr. a se afla, a exista în..., a consta în... (< fr.
résider, lat.
residere)
rezida (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rezidá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
rezídărezida (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REZIDÁ, pers. 3
rezídă, vb. I.
Intranz. (Urmat de determinări introduse prin
prep. „în”) A se afla, a exista; a consta. — Din
fr. résider, lat.
residere.rezidà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rezidà v.
1. a sta cu locuința undeva;
2. fig. a fi, a consta:
în asta rezidă chestiunea.