revărsa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVĂRSÁ, revắrs, vb. I.
1. Refl. (Despre ape curgătoare; la
pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦
Fig. (
Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna de prea multă grăsime, a se lăsa de prea multă grăsime.
2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi.
3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊
Expr. A se revărsa zorile (sau
zori de ziuă) sau
a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile.
4. Tranz. (
Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. –
Lat. reversare.revărsa (Dicționar de argou al limbii române, 2007)revărsa, revărs v. r. (d. corpul omenesc sau d. părți ale acestuia) a atârna, a se lăsa de prea multă grăsime
revărsa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)revărsá (a ~ ) vb.,
ind. prez. 3
revársă; conj. prez. 3
să revérserevărsà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)revărsà v.
1. a vărsa cu prisosință:
alba lună revarsă un văl de aur; 2. fig. a răspândi:
multă fericire a revărsat în mine AL.;
3. a deborda:
rîul s’a revărsat; 4. fig. a se lumina de ziuă. [Lat. REVERSARE; sensul 4 provine din asemănarea luminei ce apare cu o apă ce debordă].
revărsa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REVĂRSÁ, revắrs, vb. I.
1. Refl. (Despre ape curgătoare; la
pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦
Fig. (
Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna, a se lăsa de prea multă grăsime.
2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi.
3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊
Expr. A se revărsa zorile (sau
zori de ziuă) sau
a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile.
4. Tranz. (
Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. —
Lat. reversare.