revulsiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVULSÍV, -Ă, revulsivi, -e, adj.,
s. n. (Medicament) care provoacă revulsie. – Din
fr. révulsif.revulsiv (Dicționar de neologisme, 1986)REVULSÍV, -Ă adj., s.n. (Medicament) care provoacă revulsie. [Cf. fr.
révulsif].
revulsiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)REVULSÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) care provoacă revulsie. (< fr.
révulsif)
revulsiv (Dicționaru limbii românești, 1939)*revulsív, -ă adj. (lat.
revulsum [supinu d.
revélere, a zmulge [!]] și sufixu
-iv).
Med. Care produce revulsiune:
făina de muștar e revulsivă. S. n., pl.
e. Medicament revulsiv. V.
derivativ.revulsiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)revulsív1 adj. m.,
pl. revulsívi; f. revulsívă, pl. revulsíverevulsiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*revulsív2 s. n.,
pl. revulsíverevulsiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REVULSÍV, -Ă, revulsivi, -e, adj.,
s. n. (Medicament) care provoacă revulsie. — Din
fr. révulsif.