revolutiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVOLUTÍV, -Ă, revolutivi, -e, adj. Care se referă la mișcarea unui astru. – Din
fr. révolutif.revolutiv (Dicționar de neologisme, 1986)REVOLUTÍV, -Ă adj. Referitor la mișcarea unui astru. [< fr.
révolutif].
revolutiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)REVOLUTÍV, -Ă adj. referitor la revoluție (II, 1). (< fr.
révolutif)
revolutiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)revolutív adj. m.,
pl. revolutívi; f. revolutívă, pl. revolutíverevolutiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REVOLUTÍV, -Ă, revolutivi, -e, adj. Care se referă la mișcarea unui astru. — Din
fr. révolutif.