revocabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVOCÁBIL, -Ă, revocabili, -e, adj. Care poate fi revocat. – Din
fr. révocable, lat. revocabilis.revocabil (Dicționar de neologisme, 1986)REVOCÁBIL, -Ă adj. Care poate fi revocat. [Cf. fr.
révocable, lat.
revocabilis].
revocabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)REVOCÁBIL, -Ă adj. care poate fi revocat. (< fr.
révocable, lat.
revocabilis)
revocabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*revocábil, -ă adj. (lat.
revocabilis. V.
irevocabil). Care se poate revoca:
procură revocabilă.revocabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)revocábil adj. m.,
pl. revocábili; f. revocábilă, pl. revocábilerevocabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)revocabil a. care poate fi revocat.
revocabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REVOCÁBIL, -Ă, revocabili, -e, adj. Care poate fi revocat. — Din
fr. révocable, lat. revocabilis.