revizuire - explicat in DEX

revizuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REVIZUÍRE, revizuiri, s. f. Acțiunea de a revizui și rezultatul ei; revizie. ♦ (Jur.) Cale de atac pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, pe baza unor probe descoperite după judecarea pricinii. – V. revizui.

revizuire (Dicționar de neologisme, 1986)
REVIZUÍRE s.f. 1. Acțiunea de a revizui și rezultatul ei; revizie. 2. (Jur.) Cale de atac introdusă pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, dovedită ca nelegală în baza unor probe descoperite ulterior. [< revizui].

revizuire (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REVIZUÍRE s. f. 1. acțiunea de a revizui; revizie. 2. (jur.) cale de atac introdusă pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, dovedită ca nelegală, în baza unor probe descoperite ulterior. (< revizui)

revizuire (Dicționaru limbii românești, 1939)
*revizuire f. Acțiunea de a revizui, reviziune, cercetare a doŭa oară și modificare: revizuirea unuĭ proces, uneĭ legĭ.

revizuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
revizuíre s. f., g.-d. art. revizuírii; pl. revizuíri

revizuire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
revizuire f. acțiunea prin care se revizuește: revizuirea Constituțiunii; 2. se zice de conturile publice supuse la cercetarea unei autorități; 3. acțiunea de a supune o judecată la o nouă autoritate. V. reviziune.

revizuire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REVIZUÍRE, revizuiri, s. f. Acțiunea de a revizui și rezultatul ei; revizie. ♦ (Jur.) Cale de atac pentru desființarea unei hotărâri judecătorești definitive, pe baza unor probe descoperite după judecarea pricinii. — V. revizui.