revizor - explicat in DEX

revizor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REVIZÓR, -OÁRE, revizori, -oare, s. m. și f. Persoană care revizuiește, care controlează, verifică aplicarea dispozițiilor legale și normative într-un sector de activitate; spec. persoană care are calitatea și funcția de a face revizii contabile. ◊ (În vechea organizare a învățământului) Revizor școlar = inspector al școlilor primare dintr-un județ. [Acc. și: revízor] – Din fr. réviseur, germ. Revisor.

revizor (Dicționar de neologisme, 1986)
REVÍZOR, -OÁRE s.m. și f. Cel care revizuiește, care face revizii, care controlează (ceva). ♦ (Poligr.) Corector. ♦ (În trecut) Inspector al școlilor primare dintr-un județ. [Cf. fr. réviseur, germ. Revisor].

revizor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REVIZÓR, -OÁRE s. m. f. 1. cel care face revizii, care controlează (ceva). 2. (poligr.) corector. 3. (în trecut) inspector al școlilor primare dintr-un județ. (< fr. réviseur, germ. Revisor)

revizor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*revizór m. (lat. re-visor, -visóris. V. pro-vizor). Care revede, care face reviziune. Inspector de școale [!] primare. – Fem. -oare, pl. tot așa.

revizor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!revízor s. m., pl. revízori

revizor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
revizor m. 1. cel ce revizuiește; 2. inspector al școalelor primare (dintr´un județ).

revizor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REVIZÓR, -OÁRE, revizori, -oare, s. m. și f. Persoană care revizuiește, care controlează, verifică (pe cineva sau ceva); spec. persoană care are calitatea și funcția de a face revizii contabile. ◊ (înv.) Revizor școlar = inspector al școlilor primare dintr-un județ. [Acc. și: revízor] — Din fr. réviseur, germ. Revisor.