reviziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVIZIÚNE s. f. v. revizie.reviziune (Dicționar de neologisme, 1986)REVIZIÚNE s.f. v.
revizie.
reviziune (Dicționaru limbii românești, 1939)*reviziúne f. (lat.
revisio, -ónis. V.
viziune). Cercetare a doŭa oară însoțită de schimbare:
reviziunea unuĭ proces. Inspecțiune:
a face reviziunea bagajelor la vamă. Consiliul de reviziune, comisiunea care-ĭ examinează pe tineriĭ care trebuĭe să intre în armată și-ĭ scutește pe ceĭ slabĭ saŭ care n´aŭ tată și-s indispensabilĭ familiiĭ. – Ob.
revizie (după rus.
reviziĭa). V.
revedere.reviziune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REVIZIÚNE s. f. v. revizie.reviziune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)revizi(un)e f. revizuire:
reviziunea unui text; Consiliul de revizie, însărcinat a examina pe tinerii chemați pentru contigentul anual al armatei și a decide cauzele de scutire.