revizie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVÍZIE, revizii, s. f. Cercetare nouă, control, verificare, revizuire. ♦ Corectură făcută în pagini unui text ce urmează să fie tipărit. ♦ Inspecție. ♦ Formă de control (întreprinsă de obicei de organe speciale de control) care constă în revederea sau reverificarea documentelor de evidență privitoare la operații (contabile) care au avut loc anterior. ♦ Ansamblul operațiilor executate asupra unei instalații, a unei mașini etc., care constă în reglarea pieselor și aparatelor, în înlăturarea jocurilor survenite prin uzură etc. [
Var.:
reviziúne s. f.] – Din
fr. révision, lat. revisio, -onis.revizie (Dicționar de neologisme, 1986)REVÍZIE s.f. Faptul de a revizui; cercetare, control, verificare. ♦ (
Poligr.) Ultima corectură făcută în pagini. ♦ Inspecție. [Gen.
-iei, var.
reviziune s.f. / cf. fr.
révision, it.
revisione, lat.
revisio].
revizie (Marele dicționar de neologisme, 2000)REVÍZIE s. f. 1. revizuire; cercetare, control, verificare; inspecție. ◊ (poligr.) ultima corectură în pagini. 2. reglare a pieselor și a aparatelor unei instalații sau mașini. (< fr.
révision, lat.
revisio)
revizie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)revízie (-zi-e) s. f.,
art. revízia (-zi-a), g.-d. art. revíziei; pl. revízii, art. revíziile (-zi-i-)revizie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REVÍZIE, revizii, s. f. Cercetare nouă, control, verificare, revizuire. ♦ Corectură făcută în pagini a unui text ce urmează să fie tipărit. ♦ Inspecție. ♦ Formă de control (întreprinsă de obicei de organe speciale) care constă în revederea sau reverificarea documentelor de evidență privitoare la operații contabile. ♦ Ansamblul operațiilor executate asupra unei instalații, a unei mașini etc., care constă în reglarea pieselor și aparatajelor, în înlăturarea jocurilor survenite prin uzură etc. [
Var.:
reviziúne s. f.] — Din
fr. révision, lat. revisio, -onis.