revărsa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVĂRSÁ, revắrs, vb. I.
1. Refl. (Despre ape curgătoare; la
pers. 3) A se vărsa peste maluri, a ieși din albie, a inunda. ♦ A curge din belșug. ♦
Fig. (
Fam.; despre corpul omului sau despre părți ale lui) A atârna de prea multă grăsime, a se lăsa de prea multă grăsime.
2. Refl. (Despre oameni, vehicule etc.) A se răspândi, a se împrăștia în număr mare; a împânzi.
3. Refl. (Despre lumină, căldură, mirosuri) A se împrăștia, a se răspândi; a se difuza. ◊
Expr. A se revărsa zorile (sau
zori de ziuă) sau
a se revărsa de ziuă = a se lumina de ziuă, a se ivi zorile.
4. Tranz. (
Pop.) A așterne în cantitate mare peste ceva; a împrăștia, a presăra din belșug. –
Lat. reversare.