revanșa - explicat in DEX

revanșa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul făcut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. – Din fr. revancher.

revanșa (Dicționar de neologisme, 1986)
REVANȘÁ vb. I. refl. A-și lua revanșa. ♦ A întoarce cuiva binele sau (ironic) răul făcut. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. revancher].

revanșa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REVANȘÁ vb. refl. a întoarce cuiva binele (sau răul) făcut; a-și lua revanșa. (< fr. revancher)

revanșa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!revanșá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se revanșeáză, 1 pl. ne revanșắm; conj. prez. 3 să se revanșéze; ger. revanșấndu-se

revanșa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REVANȘÁ, revanșez, vb. I. Refl. A întoarce cuiva binele sau răul Scut; a-și lua revanșa. ♦ (Sport) A reuși să-și învingă adversarul după ce, în meciul anterior, fusese învins de el. — Din fr. revancher.