revanșism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVANȘÍSM s. n. Spirit de revanșă, dorință de răzbunare; politică revanșardă. –
Revanșă +
suf. -ism.revanșism (Dicționar de neologisme, 1986)REVANȘÍSM s.n. Politică revanșardă; spirit de revanșă. [< germ.
Revanchismus].
revanșism (Marele dicționar de neologisme, 2000)REVANȘÍSM s. n. politică, spirit de revanșă. (< germ.
Revanchismus, fr.
revanchisme)
revanșism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)revanșísm s. n.revanșism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REVANȘÍSM s. n. Spirit de revanșă, dorință de răzbunare; politică revanșardă. —
Revanșă +
suf. -
ism.