reuniune - explicat in DEX

reuniune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REUNIÚNE, reuniuni, s. f. 1. Întâlnire a unui grup de persoane, întrunire, adunare. ♦ Reprezentație sportivă amicală sau oficială; întrecere, competiție. 2. (Înv.) Asociație, societate. [Pr.: re-u-ni-u-] – Din fr. réunion.

reuniune (Dicționar de neologisme, 1986)
REUNIÚNE s.f. 1. Adunare, întrunire. ♦ (Sport) Competiție. 2. (Mat.) Operație care atașează la două mulțimi date mulțimea elementelor ce aparțin cel puțin uneia dintre ele. [Pron. -ni-u-. / cf. fr. réunion, it. riunione].

reuniune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REUNIÚNE s. f. 1. adunare, întrunire. ◊ competiție sportivă. 2. (mat.) operație care atașează la două mulțimi date mulțimea tuturor elementelor ce aparțin cel puțin uneia dintre ele. (< fr. réunion)

reuniune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*reuniúne f. (d. uniune, după fr. réunion). Adunare, societate: reuniune numeroasă. V. ghĭuluș.

reuniune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reuniúne (re-u-ni-u-) s. f., g.-d. art. reuniúnii; pl. reuniúni

reuniune (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
REUNIÚNE (‹ fr.) s. f. 1. Adunare, întâlnire. ◊ R. internațională = întrunire a reprezentanților unor state, ai unor organizații internaționale sau asociații de persoane aparținând unor state diferite spre a discuta probleme de interes comun. ♦ Competiție sportivă amicală sau oficială. 2. (MAT.) R. a două mulțimi = mulțime ale cărei elemente aparțin cel puțin uneia dintre cele două mulțimi date. Se notează grafic „U”.

reuniune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REUNIÚNE, reuniuni, s. f. 1. întâlnire a unui grup de persoane, întrunire, adunare. ♦ Reprezentație sportivă amicală sau oficială; întrecere, competiție. 2. (înv.) Asociație, societate. [Pr.: re-u-ni-u-] — Din fr. réunion.