reunire - explicat in DEX

reunire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REUNÍRE, reuniri, s. f. Acțiunea de a (se) reuni și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] – V. reuni.

reunire (Dicționar de neologisme, 1986)
REUNÍRE s.f. Acțiunea de a (se) reuni și rezultatul ei. [< reuni].

reunire (Dicționaru limbii românești, 1939)
*reuníre f. Acțiunea de a saŭ de a se reuni. Adunare, societate.

reunire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reuníre (re-u-) s. f., g.-d. art. reunírii; pl. reuníri

reunire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
reunire f. 1. adunare; 2. adunătură.

reunire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REUNÍRE, reuniri, s. f. Acțiunea de a (se) reuni și rezultatul ei. [Pr.: re-u-] — V. reuni.