reumă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !réumă/reúmă (reg.) s. f., g.-d. art. réumei/reúmei
reumă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RÉUMĂ s. f. (Rar) Reumatism [Acc. și: reúmă]. — Din germ. Rheuma, magh. reuma, lat. rheuma.