reținător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REȚINĂTÓR, reținătoare, s. n. Ansamblu de conducte și de dispozitive care permite circulația fluidului dintr-o instalație într-un singur sens. ♦ Casetă cu organe de reținere care comandă aspirația sau refularea fluidului la o pompă cu piston sau la un compresor cu piston. –
Reține +
suf. -ător.