resurecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RESURÉCȚIE, resurecții, s. f. (
Livr.) Reînviere; trezire, deșteptare. – Din
fr. résurrection, lat. resurrectio.resurecție (Dicționar de neologisme, 1986)RESURÉCȚIE s.f. (
Liv.) Reînviere; trezire, deșteptare. [Gen.
-iei, var.
resurecțiune s.f. / cf. fr.
résurrection, lat.
resurrectio].
resurecție (Marele dicționar de neologisme, 2000)RESURÉCȚIE s. f. reînviere; trezire, deșteptare. (< fr.
résurrection, lat.
resurrectio)
resurecție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)resurécție (-ți-e) s. f.,
art. resurécția (-ți-a), g.-d. art. resurécției; pl. resurécții, art. resurécțiile (-ți-i-)resurecție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RESURÉCȚIE, resurecții, s. f. (
Livr.) Reînviere; trezire, deșteptare. — Din
fr. resurrection, lat. resurrectio.