restrictiv - explicat in DEX

restrictiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RESTRICTÍV, -Ă, restrictivi, -e, adj. Care îngrădește, care limitează, care creează restricții. – Din fr. restrictif.

restrictiv (Dicționar de neologisme, 1986)
RESTRICTÍV, -Ă adj. Care limitează, care îngrădește; care creează restricții. [Cf. fr. restrictif].

restrictiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
restrictív adj. m., pl. restrictívi; f. restrictívă, pl. restrictíve

restrictiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RESTRICTÍV, -Ă adj. care creează restricții. (< fr. restrictif)

restrictiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*restrictív, -ă adj. (d. lat. restrictus, restrîns; fr. restrictif). Care aduce restricțiune: măsurĭ restrictive.

restrictiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RESTRICTÍV, -Ă, restrictivi, -e, adj. Care creează restricții. — Din fr. restrictif.