restaurà - explicat in DEX

restaura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reface în forma inițială un monument de arhitectură, o pictură etc. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

restaura (Dicționar de neologisme, 1986)
RESTAURÁ vb. I. 1. tr. A reface, a aduce într-o stare asemănătoare cu cea originară (o clădire, o pictură, un tablou etc.). 2. tr. A reîntrona (un suveran, o dinastie); a readuce (după ce fusese înlăturată) o formă de guvernământ. 3. refl. (Fig.; franțuzism) A-și restabili forțele, a se întrema. [Pron. -ta-u-. / < fr. restaurer, it., lat. restaurare].

restaura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză

restaura (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RESTAURÁ vb. I. tr. 1. a reface, a aduce într-o stare asemănătoare cu cea originară (o clădire, o pictură etc.). 2. a reîntrona (un suveran, o dinastie). II. refl. (fig.) a-și restabili forțele, a se întrema. (< fr. restaurer, lat., it. restaurare)

restaura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reconstitui o lucrare de artă, un monument de arhitectură, respectând forma inițială, stilul originar. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] — Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.

restaurà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
restaurà v. 1. a pune iar în bună stare, în vigoare; 2. fig. a face să renască, vorbind de litere sau arte: a restaura studiile; 3. a-și repara puterile: s’a restaurat.