restaura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RESTAURÁ, restaurez, vb. I.
Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reface în forma inițială un monument de arhitectură, o pictură etc.
2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [
Pr.:
-sta-u-] – Din
fr. restaurer, lat.,
it. restaurare.