restaurare - explicat in DEX

restaurare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RESTAURÁRE, restaurări, s. f. Acțiunea de a restaura și rezultatul ei. [Pr.: -sta-u-] – V. restaura.

restaurare (Dicționar de neologisme, 1986)
RESTAURÁRE s.f. Acțiunea de a restaura și rezultatul ei; restaurație. [< restaura].

restaurare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
restauráre (-ta-u-) s. f., g.-d. art. restaurắrii; pl. restaurắri

restaurare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RESTAURÁRE (‹ restaura) s. f. Ansamblu de proceduri științifice, bazate pe documentare și cercetare prealabilă, prin care se urmărește restituirea unui aspect, cât mai apropiat de original, al unei construcții, opere de artă, de arheologie, de etnografie etc. cât și stoparea proceselor distructive și a degradărilor suferite, prin folosirea unei metodologii adecvate și a unor materiale proprii fiecărui domeniu.

restaurare (Dicționaru limbii românești, 1939)
*restauráre f., pl. ărĭ. Restaurațiune, acțiunea de a restaura (de a restabili, de a repara): restaurarea unuĭ monument. Fig. Restabilire: restaurarea disciplineĭ, a literaturiĭ, a unuĭ guvern, a uneĭ dinastiĭ căzute (cum a fost cu Staurțiĭ și Bourboniĭ), a sănătățiĭ.

restaurare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
restaurare f. 1. reparațiune: restaurarea unei mânăstiri; 2. fig. restabilire: restaurarea disciplinei; 3. restabilirea unei vechi dinastii pe tron: restaurarea Stuarților.