restaurant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RESTAURÁNT, restaurante, s. n. Unitate de alimentație publică care prepară în bucătărie proprie mâncăruri și le desface contra cost, împreună cu băuturi, în săli de mese special amenajate; local în care se află o astfel de unitate. [
Pr.:
-sta-u-] – Din
fr. restaurant.restaurant (Dicționar de neologisme, 1986)RESTAURÁNT s.n. Local unde se consumă mâncăruri și băuturi contra plată. [Pron.
-ta-u-, pl.
-te, -turi. / < fr.
restaurant].
restaurant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)restauránt s. n., pl.
restauránterestaurant (Marele dicționar de neologisme, 2000)RESTAURÁNT s. n. local public unde se consumă, contra plată, mâncăruri și băuturi. (< fr.
restaurant)
restaurant (Dicționaru limbii românești, 1939)*restauránt, -ă adj. (fr.
restaurant, d.
restaurer, a restaura). Care restaurează:
aliment restaurant (Rar). S. n., pl.
e. Aliment care restaurează (Rar). Birt, locandă, stabiliment unde publicu poate mînca plătind:
restaurantu găriĭ.restaurant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)restaurant n. local public unde se mănâncă.
restaurant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RESTAURÁNT, restaurante, s. n. Unitate de alimentație care prepară în bucătărie proprie mâncăruri și le desface contra cost, împreună cu băuturi, în săli proprii de consumație; local în care se află o astfel de unitate. [
Pr.: -
sta-u-] — Din
fr. restaurant.