restatornici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) statornici din nou. –
Re1- + statornici.restatornici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
restatornicésc, imperf. 3 sg.
restatorniceá; conj. prez. 3
să restatorniceáscărestatornici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) statornici din nou. —
Pref. re- +
statornici.restatornicì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)restatornicì v. a restabili.