restatornicire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) RESTATORNICÍRE,restatorniciri, s. f. Acțiunea de a (se) restatornici și rezultatul ei. – V. restatornici.
restatornicire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) restatornicíre(res-ta- / re-sta-) s. f., g.-d. art. restatornicírii; pl. restatornicíri
restatornicire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) RESTATORNICÍRE,restatorniciri, s. f. Acțiunea de a (se) restatornici și rezultatul ei. — V. restatornici.