restatornici - explicat in DEX

restatornici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Re¹- + statornici.

restatornici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
restatornicí (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă

restatornici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. — Pref. re- + statornici.

restatornicì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
restatornicì v. a restabili.