restant - explicat in DEX

restant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant.

restant (Dicționar de neologisme, 1986)
RESTÁNT, -Ă adj. Rămas în urmă; întârziat. [Cf. fr. restant].

restant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RESTÁNT, -Ă adj. neachitat. ◊ rămas în urmă. (< fr. restant)

restant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*restánt, -ă adj. (fr. restant, it. restante. V. rest). Poșta restantă. V. poștă.

restant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
restánt adj. m., pl. restánți; f. restántă, pl. restánte

restant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. — Din fr. restant, germ. restant.