restabili (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RESTABILÍ, restabilesc, vb. IV.
1. Tranz. A stabili din nou, a readuce în starea de la început (sau în alta mai bună).
2. Tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manuscrise etc. în forma (presupusă) originară.
3. Refl. A-și reface sănătatea zdruncinată, a se întrema; a se însănătoși; a se înzdrăveni. –
Re1 + stabili (după
fr. rétablir).
restabili (Dicționar de neologisme, 1986)RESTABILÍ vb. IV. 1. tr. A aduce în starea în care a fost mai înainte.
2. tr. A stabili, a reconstitui (un text).
3. refl. A se întrema, a se înzdrăveni. [Cf. fr.
rétablir, it.
ristabilire].
restabili (Marele dicționar de neologisme, 2000)RESTABILÍ vb. I. tr. 1. a stabili din nou, a aduce în starea în care a fost la început sau în alta mai bună. 2. a stabili, a reconstitui (un cuvânt, un text). II. refl. a se întrema, a se înzdrăveni. (după fr.
rétablir)
restabili (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!restabilí (a ~) (res-ta-/re-sta-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. restabilésc, imperf. 3
sg. restabileá; conj. prez. 3
să restabileáscărestabili (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RESTABILÍ, restabilesc, vb. IV.
1. Tranz. A stabili din nou, a readuce în starea de la început (sau în alta mai bună).
2. Tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manu¬scrise etc. în forma (presupusă) originară.
3. Refl. A-și reface sănătatea zdrun¬cinată, a se întrema; a se însănătoși; a se înzdrăveni. —
Pref. re- +
stabili (după
fr. retabilir).
restabilì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)restabilì v.
1. a pune iar într’o stare bună, în prima stare;
2. a întrema:
acest medicament l´a restabilit; 3. a face să renască:
a restabili disciplina în armată; 4. a reveni la prima stare:
creditul său se restabili; 5. a-și recăpăta sănătatea:
s’a restabilit pe deplin.