restabili (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RESTABILÍ, restabilesc, vb. IV.
1. Tranz. A stabili din nou, a readuce în starea de la început (sau în alta mai bună).
2. Tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manuscrise etc. în forma (presupusă) originară.
3. Refl. A-și reface sănătatea zdruncinată, a se întrema; a se însănătoși; a se înzdrăveni. –
Re1 + stabili (după
fr. rétablir).