restabilire - explicat in DEX

restabilire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RESTABILÍRE, restabiliri, s. f. Acțiunea de a (se) restabili și rezultatul ei. – V. restabili.

restabilire (Dicționar de neologisme, 1986)
RESTABILÍRE s.f. Acțiunea de a (se) restabili și rezultatul ei; reconstituire; întremare, înzdrăvenire. [< restabili].

restabilire (Dicționaru limbii românești, 1939)
*restabilíre f. Acțiunea de a saŭ de a se restabili. Întrămare, însănătoșire.

restabilire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!restabilíre (res-ta-/re-sta-) s. f., g.-d. art. restabilírii; pl. restabilíri

restabilire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
restabilire f. 1. acțiunea de a (se) restabili; 2. starea persoanei sau a lucrului restabilit; 3. întremare.

restabilire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RESTABILÍRE, restabiliri, s. f. Acțiunea de a (se) restabili și rezultatul ei. — V. restabili.