responsabilitate - explicat in DEX

responsabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RESPONSABILITÁTE, responsabilități, s. f. Obligația de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta și suporta consecințele; răspundere. ♦ Funcție, sarcină de responsabil. – Din fr. responsabilité.

responsabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
RESPONSABILITÁTE s.f. 1. Răspundere. 2. Funcție, sarcină de responsabil. [Cf. fr. responsabilité].

responsabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RESPONSABILITÁTE s. f. 1. atitudine conștientă, simț de răspundere față de obligațiile sociale. 2. sarcină, răspundere pe care și-o asumă cineva. (< fr. responsabilité)

responsabilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*responsabilitáte f. (d. responsabil; fr. responsabilité, it. responsabilitá). Răspundere, obligațiunea de a da socoteală de ceĭa ce facĭ: responsabilitatea implică libertate.

responsabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
responsabilitáte s. f., g.-d. art. responsabilitắții; pl. responsabilitắți

responsabilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
responsabilitate f. 1. starea celui responsabil; 2. obligațiunea de a repara, prin o indemnitate pecuniară, prejudiciul cauzat prin propria sa vină ori prin a celor ce s´află sub privegherea sa.

responsabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RESPONSABILITÁTE, responsabilități, s. f. Obligația de a efectua un lucru, de a răspunde, de a da socoteală de ceva, de a accepta și suporta consecințele; răspundere. ♦ Funcție, sarcină de răspundere. — Din fr. responsabilité.