respiro (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RESPÍRO s. n. (
Livr.) Moment de relaxare, de repaus între două perioade de tensiune. – Din
it. respiro.respiro (Marele dicționar de neologisme, 2000)RESPÍRO s. n. moment de relaxare, de repaus; răgaz, odihnă. (< it.
respiro)
respiro (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*respíro s. n.,
art. respíroulrespiro (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RESPÍRO s. n. Moment de relaxare, de repaus între două perioade tensionate, agitate. — Din
it. respiro.